întrajutorare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTRAJUTORÁ, întrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din întrajutorare (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTRAJUTORÁRE s.f. Ajutorare reciprocă, ajutor mutual. – Întru + ajutorare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎNTRAJUTOR//Á mă ~éz intranz. A se ajuta reciproc (unul cu altul). /Din întrajutorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNTRAJUTORÁRE f. 1) v. A SE ÎNTRAJUTORA. 2) Ajutor reciproc; ajutor mutual. [G.-D. întrajutorării; Sil. într-a-] /întru + ajutorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întrajutorá vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrajutoréz, 3 sg. şi pl. întrajutoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întrajutoráre s. f., g -d. art. întrajutorării
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr intra intraj

Cuvinte se termină cu literele: re are rare orare torare