întrarmat

ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A (se) înarma. – Întru + armă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

întrarmá vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrarméz, 3 sg. şi pl. întrarmeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întrarmát, întrarmátă, adj. (înv. şi pop.) înarmat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ÎNTRARMÁ vb. v. înarma.
(Dicţionar de sinonime)