ÎNTREŢINÚT, -Ă, întreţinuţi, -te, s.m. şi f. Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăieşte în concubinaj) îi asigură mijloacele de existenţă. – V. întreţine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNTREŢINÚ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care trăieşte în concubinaj cu alta, care o întreţine. /v. a (se) întreţine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNTREŢINÚT, -Ă adj., s.m. şi f. (Persoană) care este în întreţinerea altei persoane, mai ales de sex opus (cu care trăieşte în concubinaj). [< întreţine].
(Dicţionar de neologisme)
ÎNTREŢINÚT, -Ă I. adj. (despre oscilaţii mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine menţinută constantă printr-un aport de energie din exterior. II. adj., s. m. f. (cel) care este în întreţinerea altei persoane de sex opus (cu care trăieşte în concubinaj). (< întreţine)
(Marele dicţionar de neologisme)
întreţinút s. m., pl. întreţinúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
întreţinútă s. f., pl. întreţinúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNTREŢINÚ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care trăieşte în concubinaj cu alta, care o întreţine. /v. a (se) întreţine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ÎNTREŢINÚT, -Ă I. adj. (despre oscilaţii mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine menţinută constantă printr-un aport de energie din exterior. II. adj., s. m. f. (cel) care este în întreţinerea altei persoane de sex opus (cu care trăieşte în concubinaj). (< întreţine)
(Marele dicţionar de neologisme)
întreţinút s. m., pl. întreţinúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
întreţinútă s. f., pl. întreţinúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)