întrebuinţat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTREBUINŢÁ, întrebuinţez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ♢ Refl. pas. Acest produs se întrebuinţează în industria chimică.În + trebuinţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTREBUINŢÁT, -Ă, întrebuinţaţi, -te, adj. De care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat2. – V. întrebuinţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTREBUINŢ//Á ~éz tranz. A pune în practică; a folosi; a utiliza; a aplica. /în + trebuinţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întrebuinţá vb. (sil. -bu-in-), ind. prez. 1 sg. întrebuinţéz, 3 sg. şi pl. întrebuinţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întrebuinţát, întrebuinţáţi, s.m. (înv.) funcţionar, împiegat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ÎNTREBUINŢÁ vb. 1. v. aplica. 2. v. folosi. 3. v. circula. 4. v. uza. 5. a (se) folosi, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (~ diverse terti-puri.) 6. v. practica. 7. v. consuma. 8. v. pierde.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTREBUINŢÁT adj. v. folosit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr intre intreb

Cuvinte se termină cu literele: at tat ntat intat uintat