ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăşi pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate faţă de cineva, într-o anumită privinţă; a depăşi. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depăşească unul pe altul. ♢ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depăşească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ♢ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ♢ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu şaga, rar, cu vorba) = a depăşi limitele bunei-cuviinţe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNTRÉCE întréc tranz. A lăsa în urmă; a depăşi; a dovedi; a devansa. ~ la fugă. ~ în vitejie. ♢ ~ aşteptările (cuiva) a se dovedi mai presus decât s-a aşteptat (cineva). /în + a trece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNTRÉCE mă întréc intranz. A lupta pentru întâietate (într-un domeniu oarecare); a concura. ♢ ~ cu gluma (sau cu şaga) a-şi permite mai mult decât se cuvine. /în + a trece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
întréce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întréc; conj. prez. 3 sg. şi pl. întreácă; part. întrecút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNTRÉCE vb. 1. v. depăşi. 2. a depăşi, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covârşi, a depăşi. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depăşi, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin inteligenţă.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăşi, (pop.) a lăsa. (Şi-a ~ toţi partenerii.) 8. a depăşi. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. în-tâlni.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNTRÉCE întréc tranz. A lăsa în urmă; a depăşi; a dovedi; a devansa. ~ la fugă. ~ în vitejie. ♢ ~ aşteptările (cuiva) a se dovedi mai presus decât s-a aşteptat (cineva). /în + a trece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
întréce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întréc; conj. prez. 3 sg. şi pl. întreácă; part. întrecút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNTRÉCE vb. 1. v. depăşi. 2. a depăşi, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covârşi, a depăşi. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depăşi, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin inteligenţă.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăşi, (pop.) a lăsa. (Şi-a ~ toţi partenerii.) 8. a depăşi. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. în-tâlni.
(Dicţionar de sinonime)