întrecere dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăşi pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate faţă de cineva, într-o anumită privinţă; a depăşi. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depăşească unul pe altul. ♢ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depăşească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ♢ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ♢ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu şaga, rar, cu vorba) = a depăşi limitele bunei-cuviinţe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTRÉCERE, întreceri, s.f. Acţiunea de a (se) întrece şi rezultatul ei; concurs, competiţie, emulaţie. ♢ (Ieşit din uz) Întrecere socialistă = mişcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ♢ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ♢ Expr. (Ieşit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTRÉCE întréc tranz. A lăsa în urmă; a depăşi; a dovedi; a devansa. ~ la fugă. ~ în vitejie.~ aşteptările (cuiva) a se dovedi mai presus decât s-a aşteptat (cineva). /în + a trece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTRÉCE mă întréc intranz. A lupta pentru întâietate (într-un domeniu oarecare); a concura. ♢ ~ cu gluma (sau cu şaga) a-şi permite mai mult decât se cuvine. /în + a trece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNTRÉCER//E ~i f. v. A ÎNTRECE şi A SE ÎNTRECE.~ sportivă competiţie sportivă. /v. a (se) întrece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întréce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întréc; conj. prez. 3 sg. şi pl. întreácă; part. întrecút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întrécere s. f., g.-d. art. întrécerii; pl. întréceri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTRÉCE vb. 1. v. depăşi. 2. a depăşi, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covârşi, a depăşi. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depăşi, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin inteligenţă.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăşi, (pop.) a lăsa. (Şi-a ~ toţi partenerii.) 8. a depăşi. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. în-tâlni.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRÉCERE s. 1. v. depăşire. 2. v. meci. 3. v. con-curs. 4. v. gală. 5. v. concurenţă. 6. v. emulaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr intre intrec

Cuvinte se termină cu literele: re ere cere ecere recere