întreciocníre s.f. 1. ciocnire reciprocă. 2. (fig.) contrazicere.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
întreciocní vb. IV refl. (înv.) 1. a se ciocni, a se izbi unul de altul. 2. (fig.) a se contrazice.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ÎNTRECIOCNÍRE s. v. ciocnire, izbire, lovire, tamponare.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNTRECIOCNÍ vb. v. ciocni, izbi, lovi, tampona.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
întreciocní vb. IV refl. (înv.) 1. a se ciocni, a se izbi unul de altul. 2. (fig.) a se contrazice.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ÎNTRECIOCNÍRE s. v. ciocnire, izbire, lovire, tamponare.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNTRECIOCNÍ vb. v. ciocni, izbi, lovi, tampona.
(Dicţionar de sinonime)