întreciocnire

întreciocníre s.f. 1. ciocnire reciprocă. 2. (fig.) contrazicere.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

întreciocní vb. IV refl. (înv.) 1. a se ciocni, a se izbi unul de altul. 2. (fig.) a se contrazice.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ÎNTRECIOCNÍRE s. v. ciocnire, izbire, lovire, tamponare.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRECIOCNÍ vb. v. ciocni, izbi, lovi, tampona.
(Dicţionar de sinonime)