întregire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTREGÍRE, întregiri, s.f. Acţiunea de a (se) întregi şi rezultatul ei. – V. întregi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTREG//Í ~ésc tranz. A face să fie întreg, plin (adăugând ceea ce lipseşte); a completa; a complini. [Sil. în-tre-] /Din întreg
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întregí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. întregeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întregíre s. f., g.-d. art. întregírii; pl. întregíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTREGÍ vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTREGÍRE s. 1. v. completare. 2. (concr.) comple-ment, completare, complinire. (A adăugat o ~.) 3. v. reconstituire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr intre intreg

Cuvinte se termină cu literele: re ire gire egire regire