întreprinzător

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE, întreprinzători, -oare, adj. Care are spirit de acţiune; care are iniţiativă. – Întreprinde + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTREPRINZĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care ştie să întreprindă acţiunile necesare (la momentul oportun); care vădeşte iniţiativă. /a întreprinde + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. Care este gata să întreprindă ceva; cu iniţiativă. ♦ Îndrăzneţ. [< întreprinde + -(ă)tor].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (persoană) cu spirit de acţiune, cu iniţiativă; (cel) care întreprinde o acţiune. (< întreprinde + -ător)
(Marele dicţionar de neologisme)

întreprinzătór adj. m. (sil. -prin-) prinzător
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNTREPRINZĂTÓR adj., s. 1. adj. descurcăreţ, (fig.) dezgheţat. (O fire ~oare.) 2. s. v. investitor.
(Dicţionar de sinonime)