întretăiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucişa. [Pr.: -tă-ia] – Între1- + tăia (după fr. entrecouper).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTRETĂIÉRE, întretăieri, s.f. Acţiunea de a se întretăia şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Loc unde se întretaie două elemente; intersecţie. – V. întretăia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTRETĂIÁ întretái tranz. A tăia de-a curmezişul; a intersecta. [Sil. în-tre-tă-ia] /între- + a tăia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTRETĂIÁ pers. 3 se întretáie intranz. (despre drumuri, linii) A veni din direcţii diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucişa; a se intersecta. /între- + a tăia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNTRETĂIÁ vb. I. tr., refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecţie; a (se) încrucişa, a (se) intersecta. [< între + tăia, după fr. entrecouper].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNTRETĂIÉRE s.f. Acţiunea de a (se) întretăia şi rezultatul ei; încrucişare, intersecţie. [Pron. -tă-ie-. / < întretăia].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNTRETĂIÁ vb. tr., refl. a (se) încrucişa, a (se) intersecta. (după fr. /s\'/entrecouper)
(Marele dicţionar de neologisme)

întretăiá vb. tăia
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întretăiére s. f. tăiere
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTRETĂIÁ vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucişa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRETĂIÉRE s. 1. interferenţă, intersectare, încrucişare. (~ de linii.) 2. v. răspântie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr intre intret

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere aiere taiere