întronare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Tranz. şi refl. 1. A (se) aşeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna. 2. Fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. – În + tron.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTRONÁRE, întronări, s.f. Acţiunea de a întrona. – V. întrona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTRON//Á ~éz tranz. A face să se întroneze; a înscăuna. [Sil. în-tro-] /în + tron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTRON//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre domnitori, regi, împăraţi) A se aşeza pe tron; a se înscăuna. 2) A se stabili domnind; a se instaura. /în + tron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNTRONÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) aşeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (Fig.) A (se) instala, a (se) statornici. [< în- + trona, după fr. introniser, it. intronizzare].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNTRONÁRE s.f. Acţiunea de a întrona şi rezultatul ei. [< întrona].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNTRONÁ vb. tr., refl. 1. a (se) aşeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (fig.) a (se) instala, a (se) statornici. (după fr. introniser)
(Marele dicţionar de neologisme)

întroná vb., ind. prez. 1 sg. întronéz, 3 sg. şi pl. întroneáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. întronéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întronáre s. f., pl. întronări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTRONÁ vb. v. înscăuna.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRONÁ vb. v. instaura, stabili, statornici.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRONÁRE s. v. înscăunare.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRONÁRE s. v. instaurare, stabilire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A întrona ≠ a detrona
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr intro intron

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare ronare