întru dex - definiţie, sinonime, conjugare
INTRÁ2, íntru, vb. I. Intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A trece din afară înăuntru, a merge dintr-un loc deschis într-unul închis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se băga. ♢ Expr. A intra în spital = a se interna. (Parcă) a intrat în pământ = a dispărut fără urmă. A intra în pământ (de ruşine) = a-i fi foarte ruşine. 2. Fig. A pătrunde, a se vârî, a ajunge la... A intra în amănunte. ♢ Expr. A-i intra cuiva în voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam). A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a câştiga bunăvoinţa cuiva prin fel de fel de mijloace. 3. A participa, a se băga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. ♢ Expr. A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.). A intra în horă = a începe să ia parte la o acţiune. A intra în vorbă cu cineva = a) a începe o discuţie cu cineva; b) (pop.) a lega relaţii de prietenie, de dragoste cu o persoană de sex opus. A intra de serviciu = a începe garda la o unitate militară, la un spital etc. A intra în război (sau în luptă, în acţiune etc.) = a începe războiul (sau lupta etc.). ♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul să ajungă, să apuce) o vârstă, o epocă etc. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în” sau „la”) A îmbrăţişa o îndeletnicire; a se angaja într-o slujbă. 5. A adera, a se înscrie, a fi admis într-o organizaţie, într-o asociaţie etc. II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.) 1. A pătrunde, a se înfige, a se băga; a străbate. Acul intră în pânză. Lumina intră pe fereastră. 2. Fig. A-şi face loc, a se strecura; a ajunge în... ♢ Loc. vb. A intra boala în cineva (sau în oasele cuiva) = a se îmbolnăvi. A intra frica (sau groaza, spaima) în cineva (sau în oasele, în inima cuiva) = a se înfricoşa, a se îngrozi. ♢ Expr. N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) în sac = mai este timp, n-a trecut vremea. A intra în (sau sub) stăpânirea cuiva = a ajunge în puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) în sânge = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra în sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilităţile sau cu insistenţele; b) a deveni drag cuiva. 3. A avea loc; a încăpea. Cartea intră în servietă. ♦ (Mat.) A se cuprinde de un anumit număr de ori în alt număr. 4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui într-o anumită proporţie spre a realiza un anumit produs. La acest palton intră stofă multă. ♦ A face parte integrantă (din ceva). 5. (În expr.) A intra la spălat = (despre ţesături sau obiecte textile) a-şi micşora dimensiunile prin spălare. A intra la apă = a) (despre ţesături sau obiecte textile) a-şi micşora dimensiunile la muierea în apă; b) (despre oameni) a ajunge într-o situaţie neplăcută, grea. 6. (Despre o lege, un pact etc.; în expr.) A intra în vigoare = a căpăta putere, a deveni aplicabil. 7. A începe executarea unei părţi dintr-o bucată muzicală. [Var.: (pop.) întrá vb. I] – Lat. intrare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTRÁ vb. I. v. intra2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTRU prep. (Mai ales urmat de „un”, „o” etc., cu elidarea vocalei finale) În. I. (Introduce un complement circumstanţial de loc) 1. (Arată starea sau acţiunea în interiorul unui spaţiu) A locui într-un sat. 2. (Arată intrarea sau mişcarea în interiorul unui spaţiu) A intra într-o pădure. 3. (Arată direcţia sau ţinta mişcării) A se da într-o parte. II. (Introduce un complement circumstanţial de timp) 1. (Arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acţiune) Într-un timp scurt. ♢ Loc. adv. (Înv.) Întru-ntâi = la început. (Înv.) Într-acea = în acel timp. 2. (Arată timpul cât durează o acţiune) Va plăti datoria într-un an. ♢ Expr. Întru mulţi ani! = la mulţi ani! III. (Înv.; introduce un complement circumstanţial de scop) Iese întru întâmpinarea musafirului. IV. (Introduce un complement circumstanţial de mod) A alerga într-un suflet. ♢ Loc. adv. Într-adins = intenţionat, în mod voit. Întru câtva = în oarecare măsură. – V. (Introduce un complement circumstanţial instrumental) Este îmbrăcat într-o scurtă de piele. VI. (Introduce un complement circumstanţial de relaţie) A fi de acord întru totul cu cineva. VII. (Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri) Râul s-a prefăcut într-un pod de gheaţă. - Lat. intro.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTRÁ íntru intranz. I. 1) (în opoziţie cu a ieşi) A pătrunde din exterior în interior; a trece dintr-un spaţiu sau mediu în altul. ~ în magazin. ~ în livadă. ~ în nori. 2) A se angaja (într-o activitate), îndeplinind anumite cerinţe; a începe să facă parte (dintr-o instituţie, ansamblu, partid etc.). ~ în societatea de renaştere a culturii naţionale. ~ la universitate. 3) A trece într-o altă perioadă de timp. ~ în anul 2001. ~ în al treizecilea an de viaţă. 4) A putea fi cuprins în anumite limite; a încăpea. În sacoşă intră 10 kg de cartofi. 5) A fi parte componentă; a se include. În sumă intră toate cheltuielile. 6) (despre materiale) A se cere pentru realizarea unui obiect; a fi necesar; a trebui. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de iniţiere a unei acţiuni) ~ în luptă. ~ în vorbă.~ în vigoare a căpăta caracter oficial, începând a se aplica în practică. 2) (sugerează ideea de trecere într-o altă stare) ~ în nevoi.~ la spălat a-şi micşora dimensiunile la spălat. 3) (sugerează ideea de infiltrare în cineva sau ceva) ~ groaza în cineva. ~ umezeala în pereţi.A (nu)-i ~ în voie cuiva a (nu)-i satisface cuiva dorinţele. ~ în sânge a deveni o necesitate. [Sil. in-tra] /<lat. intrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

Î́NTRU prep. 1) (exprimă un raport spaţial, concretizând interiorul unui spaţiu sau al unui obiect, direcţia) În. Lucrează într-un cabinet spaţios. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând perioada de timp) Au plecat într-o duminică. 3) (exprimă un raport modal) Au strigat într-un glas.Într-un suflet în mare grabă. Într-adins în mod intenţionat; în mod voit. Într-o doară la întâmplare; la nimereală. 4) înv. (exprimă un raport final şi formează cu cuvintele pe care le introduce complemente circumstanţiale de scop) În. I-au venit într-ajutor. 5) (exprimă un raport instrumental) S-a îmbrăcat într-o rochie nouă. 6) (exprimă un raport transgresiv şi formează cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Cenuşăreasa s-a transformat într-o prinţesă. /<lat. intro
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întru prep. – În, înăuntru. – Mr. tru, megl. antru, istr. întru. Lat. intrō (Puşcariu 894; Candrea-Dens., 887; REW 4514; DAR), cf. it., sp., port. (d)entro. La început se folosea în rom. în concurenţă cu în, ca în fr. en şi dans; a pierdut teren în faţa lui în (pe care, totuşi, l-a înlocuit complet în mr.). Astăzi se foloseşte cu acelaşi sens ca în, dar numai în expresii, şi mai ales înainte de un, o, îns, şi de adv. şi adj. care încep cu vocală: într’un ceas (în un ceas nu se foloseşte), într’o zi, într’atît, într’aiurea etc. Comp. dintru, prep. (din, de), cu de ca dintre de la între (indică provenienţa plecîndu-se de la un moment sau dintr-un spaţiu dat, în timp ce dintre indică provenienţa plecîndu-se de la mai multe obiecte de acelaşi fel: dintru început, de la început, faţă de dintre toţi, din toţi); pentru, prep. (ca să, indică scopul sau finalitatea; din, indică motivul sau cauza; faţă de, indică o comparaţie), cf. mr. pi(n)tru, cu p(r)e, sau direct din lat. per intrō (Candrea-Dens., 890; Pascu, I, 172); pentru ce, adv. (de ce?); pentru că, conj. (fiindcă); pentru să, conj, (înv., ca să); lăuntru (var. năuntru, mr. năuntru, nuntru, lîntru), s.n. (interior, parte internă), folosit mai ales în comp. (din lăuntru, dinăuntru, în lăuntru, înăuntru, înv., în străinătate); lăuntric, adj. (intern, interior; intim).
(Dicţionarul etimologic român)

ÎNTR-ADEVẮR loc. adv. În realitate, de fapt. [Var.: în adevăr loc. adv.]
(Alte dicţionare)

intrá vb., ind. prez. 1 sg. íntru, 2 sg. íntri, 3 sg. şi pl. íntră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

î́ntre tímp loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-alés loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-aiúrea loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-o prep. + art. sau + num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-acéea loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-acólo loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-adíns loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-al prep. + art.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-áltul prep. + pr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-ascúns loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-atât loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-atâta loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-î́nsul prep. + pr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

î́ntru prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

î́ntru tótul loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

î́ntru cât (în ce măsură) prep. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

î́ntru câtvá loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

î́ntr-un prep. + art. sau + num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTRÁ vb. 1. a merge, a păşi, a pătrunde. (Au ~ în casă.) 2. a veni. (~ te rog în casă!) 3. v. băga. 4. v. încăpea. 5. v. ajunge. 6. v. înfige. 7. v. pătrunde. 8. v. angaja. 9. v. înrola. 10. v. adera. 11. a pătrunde, a trece. (Acest cuvânt a ~ în limba literară.) 12. a se strâmta, a se strânge. (Pânza a ~ la apă.) 13. v. cuprinde. 14. v. consuma.
(Dicţionar de sinonime)

INTRÁ vb. v. asocia, grupa, însoţi, întovărăşi, uni.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A intra ≠ a ieşi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr

Cuvinte se termină cu literele: ru tru ntru