întrunire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTRUNÍ, întrunesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. – Din întruna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTRUNÍRE, întruniri, s.f. Acţiunea de a (se) întruni şi rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni). – V. întruni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTRUN//Í ~ésc tranz. 1) A face să se întrunească. 2) (elemente de acelaşi tip) A include în sine; a cuprinde; a îngloba; a însuma; a conţine; a comporta. /Din întruna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTRUN//Í pers. 3 se ~ésc intranz. A se aduna laolaltă. /Din întruna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNTRUNÍR//E ~i f. 1) v. A ÎNTRUNI şi A SE ÎNTRUNI. 2) Reunire a unui grup de persoane pentru a discuta şi a hotărî ceva; adunare. /v. a întruni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întruní vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întrunésc, imperf. 3 sg. întruneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. întruneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întruníre s. f., g.-d. art. întrunírii; pl. întruníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTRUNÍ vb. 1. v. aduna. 2. v. convoca. 3. v. în-suma.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRUNÍ vb. v. obţine.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRUNÍRE s. 1. v. convocare. 2. adunare, reuniune, (înv. şi pop.) strânsură, (înv.) sobor, şedere. (A avut loc o mare ~.) 3. reuniune, şezătoare. (~ literară.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) întruni ≠ a se răzleţi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr intru intrun

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire unire runire