învâltorire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNVÂLTORÍRE, învâltoriri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a se învâltori; învolburare. – V. învâltori.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVÂLTORÍ, pers. 3 învâltoreşte, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ridica în vârtejuri; a se învolbura. – În + vâltoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVÂLTOR//Í ~ésc tranz. A face să se învâltorească. /în + vâltoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVÂLTOR//Í mă ~ésc intranz. A fi cuprins de vâltoare. /în + vâltoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)



Sinonime:
ÎNVÂLTORÍ vb. v. învârteji, învolbura, zbate.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv inva inval invalt

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire orire torire