învârtecuș

ÎNVÂRTECÚŞ, (2) învârtecuşuri, s.n. 1. (În sintagma) Ineluş-învârtecuş = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găseşte un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúş s.n.] – Învârteci (înv. „a învârti” < învârti) + suf. -uş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVÂRTECÚŞ ~uri n. 1): Ineluş-~ joc de copii, în care unul dintre participanţi trebuie să ghicească la cine este inelul transmis pe neobservate de la un jucător la altul. 2) rar Loc unde ceva (mai ales un drum sau un râu) se întortochează; întortochetură. /a învârti + suf. ~uş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învârtecúş s. n., pl. învârtecúşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inelúş-învârtecúş s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)