învârtejire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A (se) mişca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVÂRTEJÍRE, învârtejiri, s.f. Acţiunea de a (se) învârteji şi rezultatul ei; învârtire; învârtitură, rotaţie; p. ext. agitaţie. – V. învârteji.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVÂRTEJ//Í ~ésc tranz. A face să se învârtejească. /în + vârtej
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVÂRTEJ//Í mă ~ésc intranz. 1) A se mişca în vârtejuri. 2) fig. A se învârti în cercuri (ca un vârtej). /în + vârtej
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învârtejí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învârtejésc, imperf. 3 sg. învârtejeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învârtejeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

învârtejíre s. f., g.-d. art. învârtejírii; pl. învârtejíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNVÂRTEJÍ vb. v. învolbura.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVÂRTEJÍRE s. v. învolburare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv inva invar invart

Cuvinte se termină cu literele: re ire jire ejire tejire