învârtire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNVÂRTÍ, învârtesc, vb. IV. 1. Tranz. refl. şi intranz. A (se) mişca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mişcare de rotaţie; a (se) roti, a (se) răsuci. ♢ Expr. (Refl.) A se învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva are ameţeli sau când se simte foarte ruşinat. (Tranz.) A-şi învârti ochii = a mişca ochii în toate direcţiile pentru a privi (înjur). (Refl. şi tranz.) A se învârti în horă sau a învârti hora = a dansa, a juca. (Refl.) A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câştige simpatia, bunăvoinţa cuiva. (Tranz.) A învârti (pe cineva) pe (sau după) deget(e) = a conduce (pe cineva) după plac. ♦ Tranz. A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. ♦ Tranz. A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părţile. 2. Tranz. A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. ♦ Intranz. A amesteca în ceva (cu lingura). 3. Refl. A umbla de colo până colo fără scop; a se mişca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spaţiu îngust); a se foi. 4. Tranz. şi refl. Fig. (Fam.) A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câştiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. [Prez. ind. şi: învấrt] – Cf. sl. v r ŭ t e t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVÂRTÍRE, învârtiri, s.f. Acţiunea de a (se) învârti; mişcare circulară; rotire, răsucire, învârtitură, învârtejire, învârtit1. – V. învârti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVÂRT//Í ~ésc 1. tranz. 1) A face să se învârtească. ♢ ~ capul cuiva (~ pe cineva) a) a face pe cineva să-şi piardă judecata; b) a amăgi pe cineva. ~ hora a dansa; a juca. 2) A întoarce pe toate părţile (cercetând cu privirea); a suci. 3) (obiecte) A folosi cu dibăcie; a mânui. ~ sapa. ~ arcul. ~ o armă.~ o treabă (sau o afacere) a se ocupa cu un lucru necinstit. 2. intranz. fam. A se îmbogăţi pe căi necinstite. ♢ Învârte bine câştigă din gros (prin mijloace îndoielnice). /în + sl. vrutĕti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVÂRT//Í mă ~ésc intranz. 1) A face o mişcare de rotaţie (în jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza mişcări circulare; a se roti. Pământul se ~eşte.~ casa (sau locul, pământul) cu cineva a fi apucat de ameţeli. 2) A umbla încolo şi încoace (fără rost). ♢ ~ ca o curcă chioară a umbla de ici până colo (încurcând lumea). 3) A folosi în mod conştient mijloace dubioase pentru a obţine ceva. /în + sl. vrutĕti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învârtí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învârtésc/învârt, imperf. 3 sg. învârteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învârteáscă/învârtă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

învârtíre s. f., g.-d. art. învârtírii; pl. învârtíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNVÂRTÍ vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. frământa.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVÂRTÍRE s. 1. v. rotaţie. 2. v. răsucire. 3. învârtit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A învârti ≠ a dezvârti
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv inva invar invart

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire rtire artire