învârtitură

ÎNVÂRTITÚRĂ, învârtituri, s.f. 1. Faptul de a (se) învârti; mişcare în cerc, învârtire. ♦ (Pop.) Întorsătură, cotitură. 2. Fig. Manevră, şiretlic. – Învârti + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVÂRTITÚR//Ă ~i f. Învârtire nerepetată. /a învârti + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învârtitúră s. f., g.-d. art. învârtitúrii; pl. învârtitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNVÂRTITÚRĂ s. 1. v. rotaţie. 2. v. piruetă.
(Dicţionar de sinonime)