învălătucit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfăşura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. În + vălătuc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVĂLĂTUCÍT, -Ă, învălătuciţi, -te, adj. Înfăşurat, încolăcit; (despre fire) făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val1. – V. învălătuci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVĂLĂTUC//Í ~ésc tranz. 1) A face să se învălătucească; a înfăşura; a încolăci. 2) A înveli de jur împrejur; a înfăşura. /în + vălătuc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVĂLĂTUC//Í mă ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mişcare de rotaţie (în jurul unui obiect); a se înfăşura; a se încolătăci. 2) A se face vălătuc. /în + vălătuc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învălătucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învălătucésc, imperf. 3 sg. învălătuceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învălătuceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

învălătucít adj. m., pl. învălătucíţi; f. sg. învălătucítă; pl. învălătucíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNVĂLĂTUCÍ vb. v. încolăci.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVĂLĂTUCÍT adj. v. încolăcit.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A învălătuci ≠ a dezvălătuci
(Dicţionar de antonime)

A se învălătuci ≠ a se dezvălătuci
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv inva inval invala

Cuvinte se termină cu literele: it cit ucit tucit atucit