învălmășire

ÎNVĂLMĂŞÍ, învălmăşesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] v a l m a şi v ă l m ă ş a g.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVĂLMĂŞÍRE, învălmăşiri, s.f. Acţiunea de a (se) învălmăşi şi rezultatul ei; învălmăşeală. – V. învălmăşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVĂLMĂŞ//Í ~ésc tranz. A face să se învălmăşească. /în + vălmăşag
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVĂLMĂŞ//Í mă ~ésc intranz. A se amesteca de-a valma; a se îngrămădi în neorânduială. /în + vălmăşag
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învălmăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învălmăşésc, imperf. 3 sg. învălmăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învălmăşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

învălmăşíre s. f., g.-d. art. învălmăşírii; pl. învălmăşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNVĂLMĂŞÍ vb. (pop.) a (se) vălmăşi. (A ~ lucrurile la întâmplare.)
(Dicţionar de sinonime)