învăluitor

ÎNVĂLUITÓR, -OÁRE, învăluitori, -oare, adj. 1. Care înfăşoară, înveleşte, acoperă; care cuprinde, care înconjură din toate părţile. 2. (Mil.) Care încercuieşte, care împresoară inamicul. [Pr.: -lu-i-] – Învălui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVĂLUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care învăluie. 2) mil. Care înconjoară pe inamic din toate părţile. /a învălui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învăluitór adj. m., pl. învăluitóri; f. sg. şi pl. învăluitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)