învălura

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mişca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. şi intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVĂLUR//Á ~éz tranz. 1) A face să se învălureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate părţile; a împresura; a învălui; a înfăşura; a cotropi; a cuprinde. /în + valuri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVĂLUR//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ape) A se mişca în valuri; a se ondula. /în + valuri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învălurá vb., ind. prez. 1 sg. învăluréz, 3 sg. şi pl. învălureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNVĂLURÁ vb. v. undui.
(Dicţionar de sinonime)