învărnici
[Conjugare]
învărnicí (învărnicésc, învărnicít), vb. – (Olt., Banat) – A înfrăţi. Sb. vernik „prieten”, apropiat de văr prin etimologie populară (Puşcariu, Dacor., VII, 123; DAR).
(Dicţionarul etimologic român)
învărnicí, învărnicésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a se face văr cu cineva în prima luni după Duminica Tomii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
învărnicí, învărnicésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a se face văr cu cineva în prima luni după Duminica Tomii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)