învenina

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. şi tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăţi. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVENIN//Á ~éz tranz. 1) A face să se învenineze. 2) rar (substanţe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otrăvi. 3) fig. A umple de venin, de amărăciune; a otrăvi. 4) înv. A ucide cu venin; a otrăvi. /<lat. invenerare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVENIN//Á mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situaţii, ambianţe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înveniná vb., ind. prez. 1 sg. înveninéz, 3 sg. şi pl. învenineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNVENINÁ vb. v. otrăvi.
(Dicţionar de sinonime)