înverșunare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNVERŞUNÁ, înverşunez, vb. I. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină necruţător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. v e r s e n y „luptă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVERŞUNÁRE, înverşunări, s.f. Acţiunea de a (se) înverşuna şi rezultatul ei; îndârjire. – V. înverşuna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVERŞUN//Á ~éz tranz. A face să se înverşuneze. /în + ung. verşun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVERŞUN//Á mă ~éz intranz A acţiona cu dârzenie sporită; a deveni mai aprig; a se îndârji; a se încrâncena. /în + ung. verşun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înverşuná vb., ind. prez. 1 sg. înverşunéz, 3 sg. şi pl. înverşuneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înverşunáre s. f., g.-d, art. înverşunării; pl. înverşunări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNVERŞUNÁ vb. 1. a se îndârji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi. (Ce te-ai ~ aşa pe el?) 2. v. înfuria. 3. v. îndârji.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVERŞUNÁRE s. 1. îndârjire, (livr.) obstinaţie, (rar) îndârjeală. (E de-o ~ condamnabilă.) 2. v. dârzenie. 3. v. furie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv inve inver invers

Cuvinte se termină cu literele: re are nare unare sunare