înveselire

ÎNVESELÍ, înveselesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să fie vesel, voios, bine dispus. ♦ Tranz. Fig. A face să fie mai puţin mohorât, întunecat, monoton; a însenina, a deschide, a lumina. – În + vesel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVESELÍRE, înveseliri, s.f. Acţiunea de a (se) înveseli şi rezultatul ei; veselie, bună dispoziţie. – V. înveseli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVESEL//Í ~ésc tranz. A face să se înveselească; a distra. /în + vesel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVESEL//Í mă ~ésc intranz. A deveni vesel; a se dispune. /în + vesel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înveselí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înveselésc, imperf. 3 sg. înveseleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înveseleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înveselíre s. f., g.-d. art. înveselírii; pl. înveselíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNVESELÍ vb. 1. (pop.) a (se) veseli, (înv. şi reg.) a (se) învoioşa, (reg.) a (se) îmbucura. (Vestea l-a ~.) 2. v. distra.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVESELÍRE s. (pop.) veselire.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) înveseli ≠ a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) posomorî, a (se) scârbi
(Dicţionar de antonime)

A se înveseli ≠ a se indispune
(Dicţionar de antonime)