învestitură dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNVESTITÚRĂ, învestituri, s.f. Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. ♦ (În societatea medievală) Ceremonie solemnă prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său. – Învesti + suf. -tură (după fr. investiture).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVESTITÚR//Ă ~i f. Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. /a învesti + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNVESTITÚRĂ s.f. 1. Act solemn prin care în evul mediu cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc. ♦ Actul prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă. ♦ Act de numire şi de confirmare în funcţii ecleziastice a unui prelat. 2. Act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcţie electivă. [Var. investitură s.f. / cf. it. investitura, fr. investiture].
(Dicţionar de neologisme)

INVESTITÚRĂ s.f. v. învestitură.
(Dicţionar de neologisme)

ÎNVESTITÚRĂ s. f. 1. (în evul mediu) act solemn prin care cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc. ♢ act prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă. 2. act de numire şi de confirmare în funcţie a unui prelat. 2. act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcţie electivă. 4. vot de ~ = act prin care o adunare (parlament) dă unui om de stat misiunea de a constitui guvernul. (< fr. investiture)
(Marele dicţionar de neologisme)

învestitúră s. f., g.-d. art. învestitúrii; pl. învestitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNVESTITÚRĂ s. v. împuternicire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv inve inves invest

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura itura titura