învietor

ÎNVIETÓR, -OÁRE, învietori, -oare, adj. (Rar) Care dă viaţă, energie, care face să renască, care regenerează; înviorător. [Pr.: -vi-e-] – Învia + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVIET//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (în superstiţii, mituri etc.) Care învie; care dă din nou viaţă. /a învia + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învietór adj. m. (sil. -vi-e-), pl. învietóri; f. sg. şi pl. învietoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)