ÎNVIFORÁ, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A-l bate pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) înviforí vb. IV] – În + vifor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNVIFOR//Á pers. 3 ~eáză tranz. 1) A supune acţiunii exercitate de vifor. 2) fig. A face să fie cuprins de un sentiment puternic de nelinişte; a tulbura; a zbuciuma. /în + vifor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înviforá vb., ind. prez. 3 sg. înviforeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înviforáre s.f. (pop.) 1. (despre vifor) suflare cu putere a viforului; viforâre. 2. răscolire, tulburare, zbuciumare, zdruncinare. 3. îndârjire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ÎNVIFORÁ vb. a viforî.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNVIFOR//Á pers. 3 ~eáză tranz. 1) A supune acţiunii exercitate de vifor. 2) fig. A face să fie cuprins de un sentiment puternic de nelinişte; a tulbura; a zbuciuma. /în + vifor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înviforáre s.f. (pop.) 1. (despre vifor) suflare cu putere a viforului; viforâre. 2. răscolire, tulburare, zbuciumare, zdruncinare. 3. îndârjire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ÎNVIFORÁ vb. a viforî.
(Dicţionar de sinonime)