înviforat

ÎNVIFORÁ, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A-l bate pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) înviforí vb. IV] – În + vifor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVIFORÁT, -Ă, înviforaţi, -te, adj. (Pop.) 1. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos, înverşunat ca viforul; năvalnic, vijelios. 2. Fig. Tulburat, zbuciumat. [Var.: înviforít, -ă ad j.] – V. învifora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVIFOR//Á pers. 3 ~eáză tranz. 1) A supune acţiunii exercitate de vifor. 2) fig. A face să fie cuprins de un sentiment puternic de nelinişte; a tulbura; a zbuciuma. /în + vifor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înviforá vb., ind. prez. 3 sg. înviforeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înviforát adj. m., pl. înviforáţi; f. sg. înviforátă, pl. înviforáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNVIFORÁ vb. a viforî.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVIFORÁT adj. năvalnic, viforos, vijelios. (Furtună ~.)
(Dicţionar de sinonime)