învigorat

ÎNVIGORÁ, învigorez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoşi. – În + vigoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVIGORÁT, -Ă, învigoraţi, -te, adj. Înzdrăvenit, întărit. – V. învigora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVIGOR//Á ~éz tranz. A face să se învigoreze; a întrema; a înviora. /în + vigoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVIGOR//Á mă ~éz intranz. A căpăta putere; a se întrema; a se înviora. /în + vigoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNVIGORÁ vb. I. tr., refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoşi. [< it. învigorare].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNVIGORÁ vb. tr., refl. a (se) face viguros; a (se) însănătoşi. (< it. invigorare)
(Marele dicţionar de neologisme)

învigorá vb., ind. prez. 1 sg. învigoréz, 3 sg. şi pl. învigoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNVIGORÁ vb. v. întrema.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVIGORÁT adj. v. întremat.
(Dicţionar de sinonime)