învingător

ÎNVINGĂTÓR, -OÁRE, învingători, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care a învins; biruitor, câştigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVINGĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care a învins; biruitor; triumfător; victorios. Ostaşi ~ori. /înving + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNVINGĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care a obţinut o victorie sau un succes. /înving + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învingătór adj. m., s. m., pl. învingătóri; f. sg. şi pl. învingătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNVINGĂTÓR adj., s. v. victorios.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Învingător ≠ biruit, învins
(Dicţionar de antonime)