învinovăți

ÎNVINOVĂŢÍ, învinovăţesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVINOVĂŢ//Í ~ésc tranz. v. A ÎNVINUI. /în + vinovat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învinovăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învinovăţésc, imperf. 3 sg. învinovăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învinovăţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNVINOVĂŢÍ vb. v. acuza.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) învinovăţi ≠ a (se) justifica
(Dicţionar de antonime)

A învinovăţi ≠ a dezvinovăţi
(Dicţionar de antonime)