învinovățire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNVINOVĂŢÍ, învinovăţesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVINOVĂŢÍRE, învinovăţiri, s.f. Acţiunea de a (se) învinovăţi şi rezultatul ei; învinuire, acuzare. – V. învinovăţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVINOVĂŢ//Í ~ésc tranz. v. A ÎNVINUI. /în + vinovat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învinovăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învinovăţésc, imperf. 3 sg. învinovăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învinovăţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

învinovăţíre s. f., g.-d. art. învinovăţírii; pl. învinovăţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNVINOVĂŢÍ vb. v. acuza.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVINOVĂŢÍRE s. v. acuzaţie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) învinovăţi ≠ a (se) justifica
(Dicţionar de antonime)

A învinovăţi ≠ a dezvinovăţi
(Dicţionar de antonime)

Învinovăţiredezvinovăţire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv invi invin invino

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire atire vatire