învinuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNVINUÍ, învinuiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) considera vinovat; a (se) învinovăţi; a (se) acuza. ♦ Tranz. Spec. A acuza pe cineva în faţa unei instanţe judecătoreşti; a inculpa. – În + vină + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVINUÍRE, învinuiri, s.f. Acţiunea de a (se) învinui şi rezultatul ei; învinovăţire, acuzare, acuzaţie, inculpare. ♦ Vină; culpă. – V. învinui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVINU//Í ~iésc tranz. A socoti vinovat; a acuza. /în + vină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învinuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învinuiésc, imperf. 3 sg. învinuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învinuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

învinuíre s. f., g.-d. art. învinuírii; pl. învinuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNVINUÍ vb. v. acuza.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVINUÍRE s. 1. v. acuzaţie. 2. v. reproş.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) învinui ≠ a (se) justifica
(Dicţionar de antonime)

A învinui ≠ a dezvinovăţi, a îndreptăţi
(Dicţionar de antonime)

Învinuiredezvinovăţire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv invi invin invinu

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire nuire inuire