învioșare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNVIOŞÁ, învioşez, vb. I. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. v i u.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVIOŞÁRE, învioşări, s.f. (Reg.) Acţiunea de a (se) învioşa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

învioşá vb. (sil. -vi-o-), ind. prez. 1 sg. învioşéz, 3 sg. şi pl. învioşeáză, 1 pl. învioşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. învioşéze; ger. învioşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

învioşáre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. învioşării; pl. învioşări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNVIOŞÁ vb. v. înviora, redresa, reface, re-stabili.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVIOŞÁRE s. v. animare, însufleţire, învi-orare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv invi invio invios

Cuvinte se termină cu literele: re are sare osare iosare