înviorător

ÎNVIORĂTÓR, -OÁRE, înviorători, -oare, adj. Care înviorează, care însufleţeşte; care îmbărbătează. [Pr.: -vi-o-] – Înviora + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVIORĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înviorează; care dă înviorare. Răcoare ~oare. /a înviora + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înviorătór adj. m. (sil. -vi-o-), pl. înviorătóri; f. sg. şi pl. înviorătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNVIORĂTÓR adj. v. însufleţitor.
(Dicţionar de sinonime)