învoioșare

A ÎNVOIOŞ//Á ~éz tranz. A face să se învoioşeze. /în + voios
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVOIOŞ//Á mă ~éz intranz. A deveni (mai) voios, (mai) bine dispus; a se înveseli. /în + voios
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învoioşá vb., ind. prez. 1 sg. învoioşéz, 3 sg. şi pl. învoioşeáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. învoioşéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

învoioşáre s.f. (reg.) bună dispoziţie, voioşie, veselie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ÎNVOIOŞÁ vb. v. înveseli.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) învoioşa ≠ a (se) indispune, a (se) mohorî
(Dicţionar de antonime)

A învoioşa ≠ a întrista
(Dicţionar de antonime)

A se învoioşa ≠ a (se) întrista, a se mâhni, a se posomorî
(Dicţionar de antonime)