învolburare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNVOLBURÁ, învólbur, vb. I. 1. Tranz. şi refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mişca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [Prez. ind. şi: învolburez] – În + volbură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVOLBURÁRE, învolburări, s.f. Acţiunea de a (se) învolbura; rotire, mişcare în vârtej. – V. învolbura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVOLBUR//Á ~éz tranz. 1) A face să se învolbureze. 2) fig. A cuprinde din toate părţile; a învălui. [Şi învolbur] /în + volbură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNVOLBUR//Á pers. 3 se ~éază intranz. (despre ape, aer) A se mişca în vârtejuri; a face volburi; a se învârteji. [Şi învolbură] /în + volbură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

învolburá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. învólbură/învolbureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

învolburáre s. f., g.-d. art. învolburării; pl. învolburări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNVOLBURÁ vb. 1. a (se) învârteji, a (se) zbate, (rar) a (se) învâltori, (pop.) a (se) vârteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vârtejui. (Marea se ~.) 2. v. agita.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNVOLBURÁRE s. 1. învârtejire, zbatere, (reg.) vârtejuire. (~ mării.) 2. v. agitaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv invo invol involb

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare burare