înzecire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNZECÍRE s.f. Acţiunea de a (se) înzeci. – V. înzeci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNZEC//Í ~ésc tranz. A face să se înzecească. /în + zece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNZEC//Í pers. 3 se ~éşte intranz. A se mări de zece (sau de mai multe zeci de) ori. /în + zece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înzecí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înzecésc, imperf. 3 sg. înzecéa; conj. prez. 3 sg. şi pl. înzeceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înzecíre s. f., g.-d. art. înzecírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in inz inze inzec inzeci

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire ecire zecire