înzecit

ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNZECÍT, -Ă, înzeciţi, -te, adj. De zece ori mai mare, mai mult; p. ext. mult mai mult, mult mai mare. – V. înzeci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNZEC//Í ~ésc tranz. A face să se înzecească. /în + zece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNZEC//Í pers. 3 se ~éşte intranz. A se mări de zece (sau de mai multe zeci de) ori. /în + zece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înzecí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înzecésc, imperf. 3 sg. înzecéa; conj. prez. 3 sg. şi pl. înzeceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înzecít adj. m., pl. înzeciţi; f. sg. înzecítă, pl. înzecíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)