înzestrat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNZESTRÁ, înzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (când se mărită). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituţie etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calităţi morale, fizice etc. – În + zestre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNZESTRÁT, -Ă, înzestraţi, -te, adj. Prevăzut cu cele necesare. ♦ Fig. Dotat cu calităţi deosebite, talentat. – V. înzestra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNZESTR//Á ~éz tranz. 1) A pune în posesia unui bun (material sau spiritual). ~ fiica la măritiş. Natura l-a ~at cu talent. 2) (întreprinderi, laboratoare etc.) A asigura (cu ceva) pentru a funcţiona normal; a dota. ~ o cameră. /în + zestre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înzestrá vb., ind. prez. 1 sg. înzestréz, 3 sg. şi pl. înzestreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. înzestréze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înzestrát adj. m., pl. înzestráţi; f. sg. înzestrátă, pl. înzestráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNZESTRÁ vb. 1. v. dota. 2. a dota, (înv. şi pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a dota, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu însuşiri alese.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNZESTRÁT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inz inze inzes inzest

Cuvinte se termină cu literele: at rat trat strat estrat