înzidire

ÎNZIDÍ, înzidesc, vb. IV. Tranz. A fixa o piesă, un element de construcţie într-un masiv de zidărie. – În + zid.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNZIDÍRE, înzidiri, s.f. Acţiunea de a înzidi. – V. înzidi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

înzidí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înzidésc, imperf. 3 sg. înzideá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înzideáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înzidíre s. f., g.-d. art. înzidírii; pl. înzidíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)