şapte dex - definiţie, sinonime, conjugare

şapte

[Sinonime]
ŞÁPTE num. card., s.m. 1. Număr având în numărătoare locul între şase şi opt şi care se indică prin cifra 7 sau VII. ♢ (Adjectival) Au trecut şapte ani de atunci. ♢ Expr. A lua şapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe şapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei şapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ♢ (Substantivat) Scrie un şapte. ♢ Expr. Bea (sau mănâncă) cât şapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe şapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulţi alţii. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Tomul şapte. ♢ (În componenţa numeralului multiplicativ corespunzător) De şapte ori pe atâta. (În componenţa numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte şapte pâini. 2. S.m. Compus: (Bot.) şapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dinţate şi cu flori purpurii (Comarum palustre). [Var.: (reg.) şépte num. card.] – Lat. septem.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞÁPTE1 num. card. Şase plus unu. ~ cărţi.~-degete plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze alungite, zimţate, şi cu flori purpurii, care creşte prin locuri umede. /<lat. septem
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞÁPTE2 m. 1) Număr constând din şapte unităţi. Adunaţi ~ cu cinci.A bea (sau a manca) cât ~ a bea sau a mânca foarte mult. A nu se da pe ~ a se afla în plină putere (fizică sau intelectuală). 2) Cifra 7 sau VII. 3) Obiect marcat cu aceasta cifră. /<lat. septem
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şápte num. – Număr între şaşe şi opt. – Var. Mold. şepte. Mr. şapte, megl. şapti, istr. sǫpte. Lat. sĕptem (Puşcariu 1514; REW 7830), cf. vegl. sapto, it. sette, prov., cat. set, fr. sept, sp. siete, port. sete. – Der. şeptar, s.m. (carte de joc de şapte puncte); înşeptit, adj. (multiplicat cu şapte); şeptime, s.f. (a şaptea parte).
(Dicţionarul etimologic român)

a avea şapte vieţi expr. a scăpa viu şi nevătămat din multe situaţii critice (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

şápte súte num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şápte-dégete s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şápte num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PEŞTE-CU-ŞAPTE-NÚME s. v. avat.
(Dicţionar de sinonime)

ŞÁPTE s. 1. (reg.) şeptar. (A luat un ~ la fizică.) 2. şeptar, (reg.) şeptacă, (fam.) şeptic. (Un ~ de treflă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sap sapt

Cuvinte se termină cu literele: te pte apte