Ţăruş dex - definiţie, sinonime, conjugare

Ţăruş

[Sinonime]
ŢĂRÚŞ, ţăruşi, s.m. Par scurt, ascuţit la un capăt, care se înfige în pământ şi care serveşte pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcaţie etc. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢĂRÚŞ ~i m. Par scurt şi subţire, care se bate în pământ şi serveşte pentru a lega ceva de el sau ca semn de demarcaţie. ~ de pichetaj. /Cuv autoht.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţărúş (-şi), s.m. – Par, prăjină, băţ. Origine necunoscută. Apropierea de sl. cerŭ, cf. cer (Cihac, II, 432; Conev 49), sau de la lat. terrĕus (Giuglea, Dacor., II, 327; REW 8673a) nu reprezintă interes. Apare din sec. XVII. Ar putea fi un der. de la tarac, taraş „par”, dar fonetismul este dificil.
(Dicţionarul etimologic român)

ţărúş s. m., pl. ţărúşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢĂRÚŞ s. pripon, (înv. şi pop.) pociumb, (reg.) poteraş, stănog, (Ban.) pălimar, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp. (~ul se înfige în pământ.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Ta Tar Taru

Cuvinte se termină cu literele: us rus arus