șăluț dex - definiţie, sinonime, conjugare
SALÚT, saluturi, s.n. Cuvânt, enunţ sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, -utis, it. saluto.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞĂLÚŢ, şăluţuri, s.n. Diminutiv al lui şal. – Şal + suf. -uţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SALUTÁ, salut, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politeţe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărţire. ♦ Tranz. A-şi manifesta bucuria, aclamând pe cineva. ♦ Tranz. Fig. A primi cu entuziasm o idee, o acţiune. – Din lat. it. salutare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SALÚT ~uri n. 1) Formulă sau gest de politeţe cu care se salută. 2) Alocuţiune cu care se salută o adunare, un oaspete oficial. /<fr. salut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SALUTÁ salút tranz. 1) (persoane sau colectivităţi) A întâmpina sau a petrece cu un gest respectuos sau cu o cuvântare de salut. 2) fig. (idei, păreri etc.) A accepta cu mare însufleţire. ~ hotărârea luată. /<lat., it. salutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SALUTÁ mă salút intranz. A face (concomitent) schimb de saluturi (cu cineva). /<lat., it. salutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞĂLÚŢ, şăluţe, s.n. Diminutiv al lui şal.
(Dicţionarul limbii române moderne)

SALÚT s.n. Cuvânt, frază, gest cu care se salută. ♦ Cuvântare cu care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete etc. [Pl. -turi. / < fr. salut, cf. lat. salus].
(Dicţionar de neologisme)

SALUTÁ vb. I. tr. A întâmpina, a da cuiva un semn de respect, de consideraţie, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politeţe, de simpatie etc. la întâlnire sau la despărţire. ♦ (Fig.) A primi (ceva) cu bucurie, cu o manifestaţie vie. [P.i. salút. / < lat., it. salutare, cf. fr. saluer].
(Dicţionar de neologisme)

SALÚT s. n. cuvânt, frază, gest cu care se salută. ♢ cuvântare cu care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete. (< fr. salut, lat. salus, it. saluto)
(Marele dicţionar de neologisme)

SALUTÁ vb. tr. a da cuiva un semn de respect, de consideraţie, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politeţe, de simpatie la întâlnire sau la despărţire. ♢ (fig.) a întâmpina (ceva) cu bucurie. (< lat., it. salutare)
(Marele dicţionar de neologisme)

salút s. n., pl. salúturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şălúţ s. n., pl. şălúţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

salutá vb., ind. prez. 1 sg. salút, 3 sg. şi pl. salútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SALÚT s. salutare, (rar) salutat, (înv.) salutaţie, sărutare, sărutat, sărutătură, (turcism înv.) selam. (~ de rămas bun.)
(Dicţionar de sinonime)

SALÚT s. v. belşug, bogăţie, bunăstare, prosperitate, salvare, scăpare.
(Dicţionar de sinonime)

SALUTÁ vb. (reg.) a noroci, (prin Maram.) a salutări, (înv.) a săruta. (L-a ~ la întâlnire.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sal salu

Cuvinte se termină cu literele: ut lut alut