șănțuleț dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÂNTULÉŢ, sântuleţi, s.m. (Pop.) Diminutiv al lui sânt.Sânt + suf. -uleţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞĂNŢULÉŢ, şănţuleţe, s.n. Diminutiv al lui şanţ; şănţişor, şănţurel. – Şanţ + suf. -uleţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sântuléţ s. m., pl. sântuléţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şănţuléţ s. n., pl. şănţuléţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SÂNTULÉŢ s. v. sfinţişor, sfântuleţ.
(Dicţionar de sinonime)

ŞĂNŢULÉŢ s. şănţişor, (rar) şănţuc, şănţuşor, (înv.) şănţuţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa san sant santu santul

Cuvinte se termină cu literele: et let ulet tulet ntulet