șah dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞAH, (1) şahi, s.m., (2) şahuri, s.n. 1. S.m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; şahinşah. 2. S.n. Joc de origine orientală care se dispută între două persoane, pe o tablă împărţită în 64 de pătrăţele, alternativ albe şi negre, cu 32 de piese, mişcate după anumite reguli, scopul final fiind câştigarea regelui adversarului; p. ext. tabla şi piesele care servesc la joc; şatrange. ♦ Situaţie în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părţi este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecţie) cuvânt însoţind mişcarea care creează această situaţie. ♢ Expr. A da şah = a pune în pericol regele adversarului. A ţine (pe cineva) în şah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ţine pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. şah. Cf. germ. S c h a c h.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞAH1 ~i m. (în unele ţări musulmane; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; monarh; suveran. /<turc. şah, fr. schah, shah
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞAH2 ~uri n. 1) Joc între doi parteneri, constând în mutarea, după anumite reguli, a unor figuri pe o tablă specială. 2) Tabla şi piesele folosite la acest joc. 3) Situaţie în cursul acestui joc, când regele unuia dintre jucători este atacat de o piesă a adversarului. ♢ A ţine pe cineva în ~ a) a limita jocul adversarului la apărarea regelui; b) a nu da posibilitate cuiva să acţioneze; a paraliza acţiunile cuiva. /<germ. Schach
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şah (şáhi), s.m. – Suveran al Iranului. Tc. şah, cf. ngr. σάχης, sp. jaque. Este dubletul lui şah, s.n. (joc oriental), din germ. Schach, cf. rus. šah. – Der. şahist, s.m. (jucător de şah). – Comp. sacnasiu, s.n. (verandă, geamlîc, balcon acoperit), din tc. (per.) şahnişin „tron” (Şeineanu, II, 305), cf. ngr. σαχνισίνι; safterea, s.f. (fumăriţă, Fumaria officinalis), var. sefterea, din tc. (per.) şahtere „sudoarea regelui”, cf. ngr. σαφτερές; şahmara(nd), s.n. (brocart), din tc. şah meram „miracol regesc”; şahzadea, s.m. (principe, fiu de şah), din tc. şahzade.
(Dicţionarul etimologic român)

şah (-huri), s.n. – Alineat. Tc. sah (Tiktin). Sec. XIX, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

ŞAH s.m. Titlu purtat de suveranul Iranului. [Pl. şahi. / < germ. Schach, fr. chah, shah].
(Dicţionar de neologisme)

ŞAH s.n. 1. Joc de origine orientală care se joacă pe o tablă împărţită în 64 de pătrăţele albe şi negre cu ajutorul a 32 de piese de valoare diferită. 2. Mişcare în cursul acestui joc prin care se pune în pericol regele sau regina adversarului. ♦ A ţine (pe cineva) în şah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui: (fig.) a ţine pe cineva sub presiune. 3. Totalitatea pieselor cu care se joacă şah (1). [Pl. -huri. / < germ. Schach].
(Dicţionar de neologisme)

ŞAH s. n. 1. joc între doi jucători cu ajutorul a 32 de piese mişcate după anumite reguli pe o tablă împărţită în 64 de pătrăţele albe şi negre; (p. ext.) tabla şi piesele folosite. 2. mişcare în cursul acestui joc prin care se pune în pericol regele sau regina adversarului. o a ţine (pe cineva) în ~ = a) a limita jocul adversarului la apărarea regelui; b) (fig.) a ţine pe cineva sub presiune. (< germ. Schach)
(Marele dicţionar de neologisme)

şah (persoană) s. m., pl. şahi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şah (joc) s. n., pl. şáhuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şah, şahuri, s.n. (înv.) viză a unei autorităţi puse pe registrele comerciale.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŞAH s. I. (POL.) şahinşah. (~ul Iranului.) II. (înv.) şatrange, (franţuzism înv.) eşec. (Jocul de ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞAH s. v. padişah, sultan.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa

Cuvinte se termină cu literele: ah