șalău dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞALẮU1, şalăi, s.m. Peşte răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm şi având greutatea de 1-3 kg, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunţi de culoare cenuşie şi cu gura mare cu dinţi ascuţiţi (Stizostedion lucioperca). – Din magh. süllő.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞALĂU2, şalăi, s.m. Veche monedă de aramă care a circulat în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. s z a l a w a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞALẮ//U1 ~i m. Peşte dulcicol răpitor de talie medie, cu corpul alungit, de culoare cenuşie având gură largă, cu dinţii ascuţiţi. /cf. ung. süllő
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞALẮ//U2 ~i m. (în Moldova medievală) Monedă măruntă de aramă (având o valoare egală cu a patra parte dintr-un ban). /cf. pol. szalawa, szalag
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

salắu (-ắi), s.m. – Oaspete, invitat. Mag. szálló (Tiktin; Gáldi, Dict., 159).
(Dicţionarul etimologic român)

şalắu (-ắi), s.m. – Monedă veche de cupru (Mold., sec. VVII). Pol. szalawa (Bogrea, Anuarul Inst. Istorie naţională, III, 517; Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

şalắu (-ắi), s.m. – Peşte (Lucioperca sandra). Mag. süllő (Cihac, II, 527; Tiktin; Gáldi, Dict., 159).
(Dicţionarul etimologic român)

şalău (peşte; monedă veche) s. m., art. şalăul; pl. şalăi, art. şalăii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şalắu2, şalauă, s.n. (reg.) oblon (la fereastră).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

şalắu3 s.n. (reg.) grajd mare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

şalắu4 s.n. (reg.) dreptar folosit în zidărie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŞALĂU s. (IHT.) 1. (Stizostedion lucioperca) (reg.) guran, smuge, suduc, (Mold.) sudac. 2. şalău-de-mare. (Morone labrax) = lavrac, lup-de-mare.
(Dicţionar de sinonime)

SALĂU s. v. chiriaş, locatar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sal sala

Cuvinte se termină cu literele: au lau alau