șamota dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞAMÓTĂ, şamote, s.f. Material refractar obţinut din argilă arsă şi măcinată, care se întrebuinţează la prepararea cărămizilor şi a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: şamót s.n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞAMOTÁ, şamotez, vb. I. Tranz. A căptuşi un cuptor cu şamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. ş a m o t ă
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞAMÓT//Ă ~e f. 1) Material obţinut din argilă arsă şi măcinată, din care se fabrică produse refractare. Mortar de ~. 2) Cără-midă sau placă făcută dintr-un astfel de material. /<germ. Schamotte, fr. chamotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ŞamOt//Á ~éz tranz. (cuptoare, sobe etc.) A căptuşi cu şamotă; a acoperi cu un strat refractar. /Din şamotă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞAMÓTĂ s.f. Material obţinut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. şamot s.n. / < germ. Schamotte].
(Dicţionar de neologisme)

ŞAMOTÁ vb. I. tr. A căptuşi un cuptor cu şamotă. [< germ. schamottieren].
(Dicţionar de neologisme)

ŞAMÓTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din şamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte)
(Marele dicţionar de neologisme)

ŞAMOTÁ vb. tr. 1. a transforma argila în şamotă. 2. a căptuşi un cuptor, o sobă etc. cu şamotă. (< germ. schamottieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

şamótă s. f., pl. şamóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şamotá vb., ind. prez 1 sg. şamotéz, 3 sg. şi pl. şamoteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: sa sam samo samot

Cuvinte se termină cu literele: ta ota mota amota